Aveţi o grădină? Felicitări! Sunteţi unul din norocoşii care îşi beau dimineaţa cafeaua la terasă, admiră plantele somnoroase sau ascultă şopotul unui lac artificial, depinde de ce imaginaţie aţi avut atunci când aţi hotărât să vă amenajaţi lotul din jurul casei.
Pentru cei care însă sunt la început de cale, adică au o casă dar, nu au încă o grădină amenajată ne-am gândit să le venim în ajutor.
Pentru cei care însă sunt la început de cale, adică au o casă dar, nu au încă o grădină amenajată ne-am gândit să le venim în ajutor.
Nu ne îndoim de faptul că aţi consultat o mulţime de reviste, că aţi privit o sută de emisiuni TV la această temă, poate chiar aţi consultat un peisagist pentru a dezvolta un design pentru viitoarea gradină, şi totuşi, mai multă informare nu strică nimănui. Doar aşa veţi descoperi ce elemente vă plac şi care ar trebui excluse, ce v-ar face să vă simţiţi confortabil în propria grădină, şi care dintre ele v-ar crea un uşor discomfort. Trebuie să ştiţi însă că există soluţii pentru orice spaţiu, fie că este vorba despre o grădină modestă sau una grandioasă.
Atunci când vă gândiţi să vă amenajaţi grădina, mai întâi de toate ar trebui să vă alegeţi stilul în care va fi ulterior amenajată aceasta.
Era clasicismului francez în arta grădinăritului a fost marcată de creaţiile lui André Le Notre. Dacă până la Le Notre, grădinile erau imitaţii ale stilului italian, după crearea minunatelor parcuri Tuileries, Marly, Saint-Cloud, Versailles, întreaga lume a început să imite ideile lui André. Arhitectura parcurilor create de el se supunea unei singure legi, legii stilului geometric, numit şi stilul francez. Stilul geometric, implică o simetrie cu linii drepte, şi o compoziţie axială strictă. Delimitările dintre alei, gazon şi plante sunt foarte bine conturate. Formele astfel realizate sunt de obicei simetrice, sau geometrice. Grădinile geometrice reprezintă o combinaţie echilibrată de gazon, arbuşti ornamentali, flori şi pavaje decorative. Accentul cade pe forma geometrică descrisă de aranjamente.
Valoarea acestui stil constă în faptul că, datorită preciziei şi clarităţii divizării spaţiului din grădina se crează cele mai favorabile condiţii pentru a sublinia solemnitatea şi fastul. Plantarea este adesea limitată la câteva specii de arbuşti. Impresia generală este consolidată de cărări, care sunt, de obicei, obiectivul principal în grădinile franceze. Centrul grădinii este locul sculpturilor, piscinei sau straturilor de flori.
Stilul italian
Stilul italian este caracterizat de o mică grădină lângă vilă sau un parc, înconjurat de un zid sau garduri vii tăiate. Grădina italiană este împărţită (ca şi în stilul francez) în forme geometrice de către trasee simple, diagonale şi/sau drepte. De multe ori în centrul compoziţiei este amplasat un iaz sau havuz, în jurul căruia sunt plasate pături de flori sau pavaj. Păturile de flori şi havuzul sau iazul sunt executate în stil francez adică acestea sunt rotunde, ovale sau pătrate.
Terasele la câţiva paşi de casă sunt un element tipic al grădinii italiane. Pe această terasă este amplasată mobilierul de grădină, vaze cu flori şi sculpturi. Apropo, sculpturile sunt un atribut esenţial al stilului italian, ele redau acestora, o semnificaţie emoţională puternică. Arborii şi arbuştii în parcurile italiane, de obicei, sunt tăiate în formă de cub sau sferă.
Stilul peisager sau gradina englezească
Parcurile peisagistice, sau cum mai sunt numite-englezeşti, apar pentru prima dată în sec. XVIII în Anglia, care este considerată precursorul acestora în Europa şi se caracterirează prin libertatea liniilor, iar vegetaţia, în aparenţă salbatică, dă impresia de natural.
Primele grădini peisagere au fost create de William Kent, pictor şi arhitect englez. El s-a inspirat din pictura romantică, în care peisajul este un mijloc de exprimare artistică.
Aranjamentul asimetric îl aduce pe om mai aproape de natură. Fiind eliberat de rigiditate planului simetric, circulaţia devine mai liberă. Se poate vedea fiecare element al peisajului iar ochiul se poate bucura de libertatea pe care o capătă relaţiile dintre elementele peisajului.
În grădina englezească elemente nu sunt egale ca mărime şi formă, ci sunt plasate astfel încât crează impresia de echilibru. Aceasta este de fapt regula de plasare a plantelor în natură. Prin urmare, se obţine un aranjament mult mai natural. Anume de la acest stil putem împrumuta tehnici de mărire optică a spaţiului ceea ce este foarte important pentru o suprafaţă mică de gradină. Florile în grădinile engleze sunt puţine. În ansamblu acestea sunt plantate în grupuri lângă casă sau piscină. Este foarte importantă combinaţia formelor şi culorilor, chiar şi colorarea autumnală a frunzelor. Casa, în grădina englezească nu este dominantă, ci mai degrabă se ascunde în verdeaţa copacilor.
Grădina Japoneză
Grădinile japoneze sunt încărcate de simboluri toate având la bază armonia care se crează prin elementele-simbol: apa, pietrele, lampioanele, plantele.
Grădina japoneză a devenit un stil preferat pentru grădinile mici. Şi acest fapt nu este o simplă întâmplare, o grădină japoneză este mică ca dimensiuni, dar imaginea sa nu este limitată ci este mai degrabă un teatru în miniatură, cu felinare, poduri şi umbrele. Fiecare detaliu din grădina japoneză, are un sens interior profund, iar plantele sunt specifice numai pentru această ţară. În Europa şi în special în centrul Rusiei nu pot fi folosite bananierii, palmele şi orhideile care fără probleme cresc în Tokyo, dar este foarte posibil de împrumutat nişte tehnici de proiectare, cum ar fi pavajul care să simuleze valuri pe nisip sau pietriş sau compoziţiile simbolice din piatră. Principiul aspect al grădini japoneze este sentimentul de calm şi relaxare, contemplarea cu natura.
Grădină japoneză reproduce imagini din natură în miniatură, ceea ce face să fie pe larg folosiţi arborii pitici.
Grădina japoneză, este soluţia pentru conceptul modern a unei grădini de mici dimensiuni, ca parte a unei case. Chiar şi dimensiunea ei este aproape de dimensiunea unei cameri de living.
Grădina japoneză este amenajată nu pentru plimbări serale, ci numai pentru admirare printr-o fereastră sau verandă a casei. În acest context, aceasta ar trebui să fie văzută ca un tablou care trebuie să fie admirat, spre deosebire de alte grădini, unde întregul peisaj trebuie descoperit pe măsură ce înaintăm în grădină.
Gradina Japoneză este legată în principal de arborii veşnic verzi, iar utilizarea pietrelor de diferite culori şi forme creează un tablou extraordinar. În grădina japoneză îşi poate găsi locul un lac, un iaz, sau o cascadă.
Nimic nu este la întâmplare, totul este gândit după reguli bine stabilite, plasarea pietrelor şi dispunerea arbuştilor, curgerea apei.
Apa evocă viaţa, este simbolul naşterii, a reânnoirii, ideal este ca ea să curgă dinspre est spre sud.
Stilul modern
Atunci când vă gândiţi să vă amenajaţi grădina, mai întâi de toate ar trebui să vă alegeţi stilul în care va fi ulterior amenajată aceasta.
De asemenea ar trebui să vă determinaţi pentru ce paletă cromatică optaţi. Acesta este un pas destul de greu deoarece, aţi putea fi adeptul a mai multor stiluri, nu disperaţi însă, există soluţii moderne pentru orice gust, iar combinaţiile stilistice sunt mai mult decât binevenite, totul însă trebuie să fie ales şi combinat cu gust. Designul grădinii poate fi pus în valoare prin plante anuale, ornamentale ce devin din ce în ce mai populare precum şi de accesorii şi decoraţiuni: mici zidării, podişoare, insuliţe sau lacuri, iazuri, eventual cascade artificiale, coloane, statui, vase decorative din ceramică, piatră, coşuri, pietre decorative.
Al doilea pas ar fi să stabiliţi ce buget sunteţi dispus să alocaţi acestei cauze.
Al doilea pas ar fi să stabiliţi ce buget sunteţi dispus să alocaţi acestei cauze.
Acest fapt vă va ajuta mai apoi la alegerea materialelor, deoarece în mare parte, calitatea materialelor pe care le veţi folosi determină cheltuielile. Aici se are în vedere faptul că în cazul în care veţi opta pentru materiale ecologice, naturale în favoarea celor artificiale, desigur va trebui să scoateţi din buzunar mai mulţi bani. Aşa că ar fi bine să stabiliţi acest fapt din timp pentru a evita ulterior cheltuielile în plus.
Noi vom începe cu începutul şi ne vom referi în continuare la stilurile unei grădini
Stilul francez
Noi vom începe cu începutul şi ne vom referi în continuare la stilurile unei grădini
Stilul francez
Era clasicismului francez în arta grădinăritului a fost marcată de creaţiile lui André Le Notre. Dacă până la Le Notre, grădinile erau imitaţii ale stilului italian, după crearea minunatelor parcuri Tuileries, Marly, Saint-Cloud, Versailles, întreaga lume a început să imite ideile lui André. Arhitectura parcurilor create de el se supunea unei singure legi, legii stilului geometric, numit şi stilul francez. Stilul geometric, implică o simetrie cu linii drepte, şi o compoziţie axială strictă. Delimitările dintre alei, gazon şi plante sunt foarte bine conturate. Formele astfel realizate sunt de obicei simetrice, sau geometrice. Grădinile geometrice reprezintă o combinaţie echilibrată de gazon, arbuşti ornamentali, flori şi pavaje decorative. Accentul cade pe forma geometrică descrisă de aranjamente.
Valoarea acestui stil constă în faptul că, datorită preciziei şi clarităţii divizării spaţiului din grădina se crează cele mai favorabile condiţii pentru a sublinia solemnitatea şi fastul. Plantarea este adesea limitată la câteva specii de arbuşti. Impresia generală este consolidată de cărări, care sunt, de obicei, obiectivul principal în grădinile franceze. Centrul grădinii este locul sculpturilor, piscinei sau straturilor de flori.
Stilul italian
Stilul italian este caracterizat de o mică grădină lângă vilă sau un parc, înconjurat de un zid sau garduri vii tăiate. Grădina italiană este împărţită (ca şi în stilul francez) în forme geometrice de către trasee simple, diagonale şi/sau drepte. De multe ori în centrul compoziţiei este amplasat un iaz sau havuz, în jurul căruia sunt plasate pături de flori sau pavaj. Păturile de flori şi havuzul sau iazul sunt executate în stil francez adică acestea sunt rotunde, ovale sau pătrate.
Terasele la câţiva paşi de casă sunt un element tipic al grădinii italiane. Pe această terasă este amplasată mobilierul de grădină, vaze cu flori şi sculpturi. Apropo, sculpturile sunt un atribut esenţial al stilului italian, ele redau acestora, o semnificaţie emoţională puternică. Arborii şi arbuştii în parcurile italiane, de obicei, sunt tăiate în formă de cub sau sferă.
Stilul peisager sau gradina englezească
Parcurile peisagistice, sau cum mai sunt numite-englezeşti, apar pentru prima dată în sec. XVIII în Anglia, care este considerată precursorul acestora în Europa şi se caracterirează prin libertatea liniilor, iar vegetaţia, în aparenţă salbatică, dă impresia de natural.
Primele grădini peisagere au fost create de William Kent, pictor şi arhitect englez. El s-a inspirat din pictura romantică, în care peisajul este un mijloc de exprimare artistică.
Aranjamentul asimetric îl aduce pe om mai aproape de natură. Fiind eliberat de rigiditate planului simetric, circulaţia devine mai liberă. Se poate vedea fiecare element al peisajului iar ochiul se poate bucura de libertatea pe care o capătă relaţiile dintre elementele peisajului.
În grădina englezească elemente nu sunt egale ca mărime şi formă, ci sunt plasate astfel încât crează impresia de echilibru. Aceasta este de fapt regula de plasare a plantelor în natură. Prin urmare, se obţine un aranjament mult mai natural. Anume de la acest stil putem împrumuta tehnici de mărire optică a spaţiului ceea ce este foarte important pentru o suprafaţă mică de gradină. Florile în grădinile engleze sunt puţine. În ansamblu acestea sunt plantate în grupuri lângă casă sau piscină. Este foarte importantă combinaţia formelor şi culorilor, chiar şi colorarea autumnală a frunzelor. Casa, în grădina englezească nu este dominantă, ci mai degrabă se ascunde în verdeaţa copacilor.
Grădina Japoneză
Grădinile japoneze sunt încărcate de simboluri toate având la bază armonia care se crează prin elementele-simbol: apa, pietrele, lampioanele, plantele.
Grădina japoneză a devenit un stil preferat pentru grădinile mici. Şi acest fapt nu este o simplă întâmplare, o grădină japoneză este mică ca dimensiuni, dar imaginea sa nu este limitată ci este mai degrabă un teatru în miniatură, cu felinare, poduri şi umbrele. Fiecare detaliu din grădina japoneză, are un sens interior profund, iar plantele sunt specifice numai pentru această ţară. În Europa şi în special în centrul Rusiei nu pot fi folosite bananierii, palmele şi orhideile care fără probleme cresc în Tokyo, dar este foarte posibil de împrumutat nişte tehnici de proiectare, cum ar fi pavajul care să simuleze valuri pe nisip sau pietriş sau compoziţiile simbolice din piatră. Principiul aspect al grădini japoneze este sentimentul de calm şi relaxare, contemplarea cu natura.
Grădină japoneză reproduce imagini din natură în miniatură, ceea ce face să fie pe larg folosiţi arborii pitici.
Grădina japoneză, este soluţia pentru conceptul modern a unei grădini de mici dimensiuni, ca parte a unei case. Chiar şi dimensiunea ei este aproape de dimensiunea unei cameri de living.
Grădina japoneză este amenajată nu pentru plimbări serale, ci numai pentru admirare printr-o fereastră sau verandă a casei. În acest context, aceasta ar trebui să fie văzută ca un tablou care trebuie să fie admirat, spre deosebire de alte grădini, unde întregul peisaj trebuie descoperit pe măsură ce înaintăm în grădină.
Gradina Japoneză este legată în principal de arborii veşnic verzi, iar utilizarea pietrelor de diferite culori şi forme creează un tablou extraordinar. În grădina japoneză îşi poate găsi locul un lac, un iaz, sau o cascadă.
Nimic nu este la întâmplare, totul este gândit după reguli bine stabilite, plasarea pietrelor şi dispunerea arbuştilor, curgerea apei.
Apa evocă viaţa, este simbolul naşterii, a reânnoirii, ideal este ca ea să curgă dinspre est spre sud.
Stilul modern
Stilul Modern, răspunde doar anumitor caracteristici arhitecturii începutului de secol şi este caracterizat prin linii simple şi volume sculpturale. Gradina este interpretată ca o cameră deschisă adiacentă casei, lipsită de orice decor arhitectural. În gradina modernă este prezent sportul: o piscină pentru înnot şi un teren de tenis (dacă vă permite spaţiul) sunt plasate la сel mai vizibil loc. Accesoriile sunt permise, dar foarte limitat: motto-ul grădinii moderne - "cu cât mai puţin cu atât mai bine." Culorile sunt proaspete în contrast puternic cu detaliile. Vasele pentru plante sub formă de rezervoare din beton sau teracotă, cu forme foarte simple. Mobilierul grădinii moderne este clasic cu linii stricte, fără ornamente, realizate din materiale moderne - plastic şi aluminiu. Planul grădinii este de cele mai multe ori geometric, dar nu lipit de simetrie.
Gradina modernă - minimalistă, este reprezentată de culori îndrăzneţe pentru oameni îndrăzneţi şi nonconformişti.
Stilul colonial
Gradina modernă - minimalistă, este reprezentată de culori îndrăzneţe pentru oameni îndrăzneţi şi nonconformişti.
Stilul colonial
Este un stil pur american. Cei care au pus bazele acestui stil sunt primii colonişti americani. Principalele materiale de construcţie sunt cărămizile şi scândurile utilizate la amenajarea grădinii. Sculpturile în lemn şi piatră ce reprezintă diverse animale sunt foarte populare. Containerele pentru plante sunt din lut ars, vopsite în alb. Prin urmare, domină verandele însorite şi pergolele- nişte construcții ușoare din grinzi de lemn susţinute pe coloane, pentru a se ridica pe ele plantele agățătoare. Mobilierul de grădină este reprezentat de un hamac tradiţional şi scaune rabatabile cu spătare de răchită.
Stilul rustic
Stilul rustic
Stilul rustic este determinat de apropierea omului de natură şi utilizează materiale simple şi forme naturale. Textura şi culoarea elementelor constitutive ale grădină urmează materialele din care este construită casa - lemn, cărămidă sau piatră naturală. Un număr mare de flori de diferite culori dau un farmec aparte grădinii. Plantele şi florile nu sunt exclusive şi rafinate ci simple şi modest - cum ar fi margarete, nalba, mazăre dulce, - care sunt lăsate să crească în abundenţă, fără limite şi restricţii. Combinaţia lor poate fi strălucitoare, sau în contrast cu alte plante, dar pentru ele trebuie să fie strict delimitat un loc în grădină. Cele mai bune locuri din grădină sunt rezervate legumelor, şi de obicei de-a lungul gardului este plantată o margine de flori tipice grădinii ţărăneşti. Mobilierul din grădină este executat manual, realizat din materiale naturale.
Gardul este făcut numai din scânduri sau crenguţe împletite. Gradina rustică aminteşte de cea a bunicilor – pavaj natural, masa într-un foişor, florile de regina nopţii şi mobilier din lemn nefinisat.
Desigur că în acest articol nu am abordat toată gama de stiluri în care poate fi amenajată o grădină, ne-am referit însă la cele care ni s-au părut mai importante şi mai relevante. Mult succes!
Gardul este făcut numai din scânduri sau crenguţe împletite. Gradina rustică aminteşte de cea a bunicilor – pavaj natural, masa într-un foişor, florile de regina nopţii şi mobilier din lemn nefinisat.
Desigur că în acest articol nu am abordat toată gama de stiluri în care poate fi amenajată o grădină, ne-am referit însă la cele care ni s-au părut mai importante şi mai relevante. Mult succes!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu